O zi futută din viața lui Max

3.4
(67)

Putea fi o zi obișnuită. Fără surprize. Ceva tern, așa cum îi place lui Max. Urăște surprizele, neprevăzutul. Îl scoate din minți tot ce nu e așa cum își imaginează că ar trebui să fie. Ăsta se enervează și dacă în loc să aprinzi lampa de lângă bibliotecă faci cumva greșeala să aprinzi aplica de pe perete. Știe că e ironizat inclusiv de soție și copil pe tema asta, dar nu îi pasă.

Putea fi o zi obișnuită. Care începe cu o dimineață obișnuită, în care își duce copilul la grădiniță, merge să alerge, face un duș și se apucă de lucru. Numai că azi e o zi neobișnuită. Trebuie să recupereze paginile pe care nu le-a tradus la începutul săptămânii. Speră ca Adelina să fi înțeles mesajul. Din cauza ei pierduse ziua de tradus. Dupa ce și-au tras-o în garsoniera ei, i-a spus că e pentru ultima oară când se văd. Are soție, copil, nu vrea să își strice familia. L-a făcut un căcat cu ochi și l-a dat afară. A răsuflat ușurat pe holul blocului și tot ce și-a dorit a fost să nu mai primească nici un mesaj de la ea. A mai stat puțin în fața ușii și bine a făcut. A auzit-o cum vorbește cu cineva la telefon. Căuta deja pe cineva cu care sa îl înlocuiască. E bine, s-a gândit. I-a și șters numărul din telefon.

Îi place să traducă, se gândește în timp ce coboară pe scări- când e foarte preocupat, Max nu ia liftul- dar de data asta se simte ca un musafir de mâna paișpe care a mai prins și el niște resturi după un ospăț. Cartea de acum îl scoate din minți. Vede ce cărți apar la editura pentru care traduce și îi vine să se ia cu mâinile de cap. În timp ce alții se desfată cu scriitori cu Booker sau Goncourt, el trebuie să traducă niște bășini siropoase. Măcar dacă ar fi pline de sex, dar nu. E doar maculatură cu pretenție de literatură. Chiar dacă îi vine de multe ori să bage paginile direct în google translate și să le lase așa, să îi dea de furcă și redactorului de carte, parcă nu îl lasă inima. E meseria lui până la urmă și nu vrea să își bată joc de ea.

Ar trebui să ajungă la Pitești unde la ora 10 se citește testamentul tătălui lui. Sora lui cea mare i-a spus că a murit bătrânul și că ar trebui să fie prezent la momentul citirii testamentului. Nu că s-ar aștepta la mare lucru. Nu îl mai văzuse din adolescență.

Și ploaia asta care nu se mai oprește. Au întârziat deja la grădiniță. Și a durat până au ajuns la mașină și au întors pe străduța îngustă. Da, știe că exagerează, dar întodeauna Alina parchează mașina parcă să îi facă în ciudă. Cât mai departe de bloc. I-a spus de nenumărate ori să parcheze pe locul acela vizavi de scară, chiar dacă scrie Nu parcați, se lucrează la acoperiș. Nu, nu se mai lucrează la acoperiș, e terminat, i-a și arătat de la balcon. Și chiar dacă nu ar fi terminat, nu lucrează nimeni la un acoperiș pe ploaie.

-Ăsta e semaforul ăla care durează o eternitate, Andrei.

Băiatul se foiește în scaun. Iar i-a prins centura prea strâns. Lasă că nu moare până la grădiniță, se gândește Max.

-Haide tati, mergi. Ce tot stai?

-Păi e roșu, Andrei. La culoarea roșie stăm, la verde plecăm. Ai uitat?

-Eu nu respect reguli. Eu sunt mai puternic decât polițiștii.Tu ai permis de conducere?

Max demarează brusc. Face stânga și apoi oprește iar. E coadă de mașini în față. Îl aude pe Andrei cum mormăie. Se uită în oglinda retrovizoare la el. Trece și de următorul semafor.

-Am, da. Trebuie să faci școala de șoferi, să dai examen și apoi iei permisul de conducere. Așa o să știi că pătratul ăla galben e…

-Stai, stai. Că știu eu. Adică noi putem trece. Sunt tot felul de reguli care trebuie respectate pentru că altfel putem face accident. Dar eu nu respect reguli. E plictisitor.

– Exact. Și triunghiul roșu înseamnă că trebuie să stăm și să dăm prioritate. Băi, respecți reguli, că altfel… Fuck, fuck.

Se aude un scârțâit de roți și mașina se cutremură ușor.

-Tati, tati ce s-a întâmplat? Haha, dacă nu aveam centură, mă  loveam de scaunul tău cu capul. Dar eu tot nu respect reguli.

-Triunghiul roșu. Trebuia să dau prioritate, dar…Se răstește la băiat. Ți-am zis să plecăm mai devreme spre grădiniță, că plouă și e agolmerat?

Băiatul începe să plângă. Max coboară din mașină și se uită la pagube. Nu e mare lucru. Bara din față și farul din dreapta sunt ușor lovite. Din mașina cealaltă coboară o tânără care se uită speriată la el.

-Doamne, sunt începătoare. Am greșit cu ceva?

Tânăra se bâțâie. S-a udat și rimelul începe să i se scurgă pe față.

-Nu, doamnă. Eu am greșit.

Se uită la mașina ei. Are bara din față ușor zgâriată.

-Doamnă, la dumneavoastră abia se vede. Eu am greșit. Faceți o poză la asigurarea mea. Schimbăm numerele de telefon și o rezolvăm amiabil. Dar eu trebuie să plec că întârzie copilul la grădiniță.

Ea dă din cap. Scoate telefonul, face poza și îi dicteaza lui Max numărul de telefon. Face și el o poză la mașini, la asigurarea ei, și apoi pleacă.

Se gândește ce mesaj să îi dea fetei și cum să facă să se vadă cu ea la un pahar de vin, o bere, în fine, ce o bea ea. Și unde să facă asta, să nu se expună.

Acceptă spășit reproșurile asistentei care îl preia pe Andrei la grădiniță și promite să nu mai întârzie.

La semaforul de la Lujerului verifică telefonul. Se uită pe mesajele de WhatsApp, pe grupul de grădiniță. Educatoarea îi roagă pe părinți să ia copiii până cel târziu la 4 și jumătate. Că vor să facă igienizarea grădiniței. Vrea să o sune pe Alina și să o întrebe dacă nu poate ea să îl ia pe Andrei. Când să formeze numărul, cineva îi bate în geam. E un polițist care îl invită prin semne să tragă pe dreapta.

Parchează după stația de autobuz. Coboară geamul de la mașină și dă actele polițistului.

-Ce e cu bara și farul lovite?

Se uită la ceas. Apoi îi arată polițistului pozele din telefon în timp ce îi explică ce s-a întâmplat. Se va întâlni cu fata la asigurator. O sa rezolve problemele. Da, acolo o să o și invite la un bar.

-Foloseați telefonul în trafic.

-Verificam mesajele de la grădinița lui fiu-meu. Au niște cazuri de gripă în școală.

-Vă dau amendă că nu aveați centura, zice polițistul zâmbind.

-Dar aveam centura.

-E mai mare dacă vă dau pentru folosirea telefonului în trafic. Și e cu puncte multe penalizare.

Acum trebuie să îi și mulțumesc, se gândește Max. Un polițist cumsecade totuși. Oricum trebuie să ducă mașina la service pentru revizie. O să o ducă la un mecanic pe care îl știe, care lucreaza bine, fără factură, dar măcar nu îl jupoaie ca cei de la reprezentanță.

La ieșirea pe autostradă calculează dacă se încadrează în timp să ajungă la 10 la Tribunalul din Pitești. La limită.

Se gândește la Adelina. Dar brusc își spune că a procedat corect. A fost frumos cât a fost. Dar nu mai puteau continua așa. Pâna la urmă, Alina s-ar fi prins și asta e tot ce îi mai trebuia. Un scandal cu soția.

-Morții mă-tii de cretin. Depășești pe dreapta. Și aprinde farurile, țăran prost. Ai jaguar negru, dar esti varză.

Mașina neagră se reîncadrează pe banda a doua. Max îi face cu farurile și accelerează.

Dacă o sa se apuce de tradus pe la 5 după-masa, poate recupera ceva. Numai să se poată întoarce până atunci. Își aduce aminte că trebuie s-o sune pe Alina. Își pune căștile, cuplează telefonul și apoi o apelează.

-Ai vazut mesajul de la grădi?

-Da, răspunde o voce de femeie. O să merg eu să îl iau dacă nu ajungi. Dar pe ploaia asta o să ne facă ciuciulete.

-Luați și voi un uber.

-Și dacă nu găsesc cu scaun de copil?

Ar vrea să îi spună ca are aproape 6 ani și peste 25 de kg, că pe distanță scurtă se poate și fără scaun, dar asta nu ar face decât să o enerveze. Așa că doar dă din cap și îi spune că trebuie să închidă că a văzut o mașină de poliție. O mai aude spunând doar că le mai trebuie o mașină.

Asculta Billy Idol pe drum. E cea mai potrivită muzică pentru condus. Oare ce caută el de fapt la Pitești, la citirea testamentului? Nu l-a mai văzut pe taică-su de mai bine de 25 de ani.

La km 80 de oprește pentru cele mai bune pateuri cu șuncă și brânză. La o benzinărie. Fiecare cu viața lui, își spune în timp ce înfulecă.

Cum s-a așteptat, nu a primit nimic. Bătrânul vânduse tot înainte să moară. Așa că a făcut cale întoarsă. Imediat după kilometrul 36 a făcut pană. S-a dus dracului ziua de tradus.

Seara, în pat, Max o întreabă pe Alina dacă e sigură că pot pleca cele patru zile în Portugalia fără să se întâmple nimic.

– Păi ce să se întâmple? Andrei o să stea cu mama.

-E, e destul de în vârstă, să nu pățească ceva.

– Relax, îi spune Alina.

Înainte să adoarmă, Max s-a gândit ca după excursia de la Lisabona să o sune pe Anca. Săraca fată, tot așteaptă un semn de la el. O, da, Anca. O dată măcar. Și apoi se potolește.

Ți-a plăcut această povestire?

Apasă pe una din stele pentru a vota.

Scor 3.4 / 5. Număr voturi: 67

Nu sunt voturi până acum. Votează primul!

Da mai departe:

Dragoș Ghițulete s-a născut la Pitești în anul 1974( are deja 48 de ani, parcă mai ieri dădea bacalaureatul). A publicat două romane la Editura Cartea Românească( 2010 și 2014) și un volum de proză scurtă la Editura Polirom, în anul 2020( Despre iubire și alte ispite. O găsiți pe site-ul Polirom, face cam 20, 25 de cireșe din alea mai mari).

f
1942 Amsterdam Ave NY (212) 862-3680 chapterone@qodeinteractive.com

    Free shipping
    for orders over 50%