Întâlnirea

Autor: Remus Boldea

1.

Niciodată nu poți să știi ce anume din ce dezvălui despre tine poate să facă pe cineva să-și piardă interesul.

Pe Diana o știam de mult timp. Am lucrat împreună la un proiect. Din cele câteva email-uri pe care le-am schimbat am observat că e foarte atentă la detalii. În afară de asta nu pot să zic că ne cunoșteam. Așa că am acționat rapid.

M-am dus la biroul ei. Avea un cactus în grijă, coli de hârtie atent tăiate, pixuri aranjate după culori și o ascuțitoare de plastic în formă de raton.

- Diana, încă nu sunt lămurit cu documentele de care avem nevoie pentru tranzacție, rămânem la o cafea aici pe colț să mai discutăm?

 Ea și-a ridicat privirea din monitor. A clipit încet. Purta o cămașă albă, fustă neagră, iar părul de obicei brunet, ușor cârlionțat era mai degrabă șaten în lumina filtrată de geamurile abia spălate. Și-l ținea tot timpul prins cu un clește în formă de broască țestoasă. Avea o aluniță deasupra claviculei. Nu credeam că gâtul e o parte a corpului care poate să incite.

- Da, putem să rămânem,  a spus ea.

            M-am întors la birou. Nu m-am putut concentra la nimic. M-am uitat la ceas. Trei patruzeci și cinci. Încă două ore și-un sfert. Ce să fac două ore și cincișpe minute?

Am început să mă gândesc la tot felul de căcaturi. Cum ar fi că amintirile nu sunt fixe. Se modifică în funcție de starea de spirit. De fiecare dată când îți amintești ceva întâmplarea aia se alterează. Am simțit cum amețesc. În ultimul an totul s-a dus de râpă. Relația mea cu Emilia s-a terminat în urmă cu nouă luni, Tavi a murit, iar iarna asta se fac fix zece ani de când lucrez la același job de căcat.

M-am gândit la Diana. Buza ei inferioară e vizibil mai mare decât cea superioară. Se machiază discret, are gene lungi, naturale. Atunci când clipește parcă adierea lor îmi ajunge în sânge.

După un timp m-am uitat iar la ceas. Era abia ora patru.

2.

Nu suport să-mi toarne chelnerii în pahar, niciodată nu reușesc să obțină stratul ideal de spumă, iar asta mă scoate din minți.

- Zi-mi o chestie dubioasă pe care crezi că o faci doar tu atunci când nu se uită nimeni, am spus ștergând paharul cu un șervețel mototolit.

Diana și-a trecut mână prin păr și-a sorbit din cafea. Frunza de stejar din spuma de lapte a rămas intactă.

- Număr oamenii din încăperile unde mă aflu, a zis Diana.

M-am uitat la ea fără să vorbesc, așteptam să continue.

- Da, atunci când sunt într-o cameră cu mai mulți oameni, cum e în localul ăsta spre exemplu. Suntem douăzeci și cinci de oameni cu tot cu personalul, asta înseamnă cinci la pătrat.

- Și faci asta tot timpul? Îți vine așa pur și simplu, fără să-ți propui?

- Da, nu controlez asta, îmi apare pur și simplu.

- Asta înseamnă că erai super bună la mate.

Ea a aprobat cu o mișcare scurtă capului.

Deja respiram mult mai bine. Se întâmpla chiar acum. Era prima mea întâlnire după luni de zile. După ce am luat o gură de bere i-am zis:

- Când sunt într-o încăpere cu oameni care se cunosc de puțin timp nu pot să nu mă gândesc la ce și-ar spune oamenii respectivi dacă n-ar fi presiunea asta de-a juca un rol. Mă invadează de-a dreptul chestia asta. De multe ori îmi vine foarte greu să mă abțin să nu zic ce-mi trece cu adevărat prin cap. Până la urmă n-o fac pentru că știu că mulți s-ar simți răniți. Și câteodată mă gândesc că sunt groaznic. În fine, îmi vin tot felul de gânduri aiurea.

- Cum ar fi? a zis Diana trăgând din țigară.

Îmi plăcea cum arăta fumând. Eu mă lăsasem de mult, dar îmi venea să-i cer un fum doar să-mi pun buzele acolo unde fuseseră ale ei. Mă gândeam să-i zic asta. Voiam să văd cum ar reacționa. În fantezia mea ea se simțea foarte flatată și roșea. Poate chiar se excita? Dar mi-am zis că eu un risc prea mare. Trebuia să mai merg pe burtă o perioadă.

- Cum ar fi cele mai întunecate lucruri care se ascund în sufletul cuiva. Spre exemplu: mă uit la cineva și-mi vine să mă gândesc la ultimul moment în care persoana aia a vrut să-și omoare părinții. Sau dacă a avut vreodată fantezia asta. Sau la ultimul moment în care cineva care e căsătorit a avut o ocazia să-și înșele partenerul, dar și-a înfipt unghia în carne și a rezistat tentației. Sau la femeile supraponderale și, evident, neatractive. Mă gândesc la cum se simt ele știind că sunt atât de puține persoane în lume care ar vrea să facă sex cu ele.

Diana trăgea din țigară iar lumina slabă a neonului părea că-i îi dizolva trăsăturile feței. Aveam impresia că mă înțelege și că nu crede că sunt un dubios. Însă simțeam, totuși, că vrea să schimbăm subiectul. Asta nu pentru că n-o interesa, ci pentru că îi era teamă să vorbească despre lucrurile astea. Încă nu avea suficientă încredere.

Am dat înapoi.

- Mai vrei ceva de băut? am spus după ce i-am examinat ceașca de cafea.

Ea s-a uitat la ceasul de la mână stângă, un Fossil model vintage. Avea o curea de piele maro. Se potrivea cu ghetele ei.

- Aș trece și eu pe bere, dar mă enervează că trebuie să fac multe drumuri la baie, a zis ea.

Am vrut să-i spun că aceeași problemă o am și eu, dar mi s-a părut penibil. Încă nu mă simțeam suficient de confortabil cu ea să recunosc asta. Nici măcar nu-mi venea să fiu autoironic. Însă, în același timp, mi-am dat seama că nu e în regulă să-mi înfrâng o pornire atât de puternică. Dacă voiam să spun asta, trebuia s-o zic.

- Și eu am aceeași problemă. Doar că n-am ce face. Îmi place prea mult berea. Merită sacrificiul. Oricum pentru băieți e diferit. Când te duci la baie să te piși după ce bei multă bere durează mult. În timpul ăsta pot să-ți vină tot felul de idei.

Diana a izbucnit în râs.

Și-a dus mâna la gură, dar n-a fost îndeajuns de rapidă încât să-și acopere dinții la timp. Nu i-am observat niciodată până acum. Erau ușor strâmbi, dar în loc s-o urâțească, o făceau mult mai frumoasă.

M-am relaxat. Dacă am făcut-o să râdă, însemna că eram pe drumul cel bun. Un drum lung și anevoios, plin de serpentine, și vag marcat, dar un drum lung și sigur între picioarele ei.

Apoi Diana a sorbit din ceașca de cafea și-a zis:

- Să știi că ai dreptate și mie mi s-a întâmplat chestia asta. De obicei beau mult ceai la birou. Mă duc destul de des la baie și mi se întâmplă să găsesc răspunsul la un email pe care l-am amânat toată ziua. Atunci sunt atât de fericită încât... o să râzi dacă-ți spun.

- Așa...

- Câteodată plec fără să mă spăl pe mâini, a zis ea și și-a început să râdă din nou.

 Râdea la propriile glume mai mult decât la glumele mele. M-am simțit pentru o clipă prost, dar apoi mi-am zis că dacă râde în compania mea înseamnă că e bine.

- Cred că o dată m-au văzut colegele că plec fără să mă spăl pe mâini. Îți dai seama ce-au crezut despre mine?

Acum râdea în hohote.

3.

Când am ieșit afară frigul ne-a izbit în față. Fără să-mi dau seama ce fac am luat-o de mână. Era caldă, dar simțeam cu căldura se risipește în gerul de afară.

 Am făcut câțiva pași pe aleea proaspăt deszăpezită. Îi mângâiam degetele ei mici cu unghiile discret făcute. Chiar dacă tăcerea era stânjenitoare m-am apropiat de ea ușor și am simțit cum umerii mi se relaxează, iar în pantaloni un început de erecție. Limbile noastre erau ca două animale ce se apropiau timid unul de altul. A fost un sărut lung.

Ne-am îndreptat spre metrou ținându-ne de mână. Zâmbeam. Era aproape zece seara, iar Bucureștiul era încă treaz.

- Iubesc orașul ăsta când doarme, am spus.

Diana s-a strâns mai mult în mine.

- Ce ciudat, a zis ea. Azi, pe hol, când am trecut unul pe lângă celălalt era toată tensiunea aia acumulată, și acum uită-ne, e ciudat cum câteva gesturi pot să schimbe totul între oameni.

Asta e ceva ce-aș fi spus eu. Nu-mi dădeam seama dacă ea zicea asta pentru că știa că asta vreau să aud sau pentru că realmente chiar credea ce spunea.

Ne-am oprit și ne-am sărutat din nou. Nu mai simțisem trăirile astea de mult.

- Diana, vreau să te întreb ceva serios, am zis.

- Adică până acum n-ai fost serios, băi ăsta!, a spus ea lovindu-mă în umăr.

- Ba da, sigur că am vorbit, eram curios de-o chestie, m-am bâlbâit eu.

Am făcut o pauză să văd dacă mă ascultă și-apoi i-am zis:

- Când eram la școală noi băieții, iarna, frecam fetele cu zăpadă. Ciudat e că, de obicei, cele care se expuneau riscului erau mereu aceleași. Săpuneala pe care și-o luau era nasoală rău. N-aveam milă de ele. Le băgam zăpadă pe unde apucam. Ce voiam să-ți zic e că cele mai frecate fete erau și cele mai sexy. Cele mai voluptoase. Ele se expuneau cel mai mult riscului. În schimb, fetele mai neînzestrate de la natura erau ocolite. Adică erau frecate o dată de probă și apoi gata.

- Ce vrei să spui cu asta?

- Vreau să spun că și lor le plăcea, voiau atenție, și cred că se excitau atunci.

Diana  mă privea fără să zică ceva. Simțeam cum secundele îmi trec prin carne. Să fii spus ceva greșit? Dar nu băusem decât trei beri! Nu se poate să fi spus ceva chiar atât de aiurea. În cele din urmă, după un timp care mi s-a părut infinit mai lung decât a fost de fapt în realitate, Diana a făcut ochii mari, apoi mi-a spus:

- Să știi că era una Ioana la mine în liceu. Tipa n-avea nicio treabă cu școala. Era genul de bani gata. Venea la școală doar să se etaleze. Culmea e că la materiile unde profesorii erau bărbați n-avea note proaste. În schimb, la profe avea o viața oribilă. N-o scoteau din trei și din patru. Câteodată pe bună dreptate, dar de multe ori exagerau.

- Și Ioana asta era frecată des?

- Foarte! a zis Diana apăsat.

Ceva îmi spunea că și ei i-ar fi plăcut la fel de mult. Am văzut strălucirea din ochii ei. Păreau niște stele care se sting pe cerul înghețat.

 Am prins ultimul metrou. Chiar ultimul. Cred că niciodată nu am mers cu ultimul metrou acasă. Când am ajuns m-am luptat cu tentația de-ai da un mesaj pe Whatsup până am adormit. A doua zi mi-am dat seama că m-am împotrivit degeaba. N-aveam numărul ei.


Remus Boldea (născut în 1993, Motru) este absolvent al Facultății de Filosofie din București. În 2019 a participat la cursul de creative writing ţinut de Florin Iaru şi Marius Chivu. A publicat proză scurtă în Revista de Povestiri în cadrul atelierelor Creative Writing Sundays. În 2020 a participat la o tabără de scenaristică sub îndrumarea lui Igor Cobileanski. Împreuna cu Marius Aldea a scris scenariul unui film de lung metraj care așteaptă să fie produs. Aproape în fiecare joi trăncănește la podcastul RSS Reloaded cu Iulian Tănase și Constantin Bojog. A râs și tata este volumul lui de debut.

Ți-a plăcut această povestire?

Apasă pe una din stele pentru a vota.

Scor 3.3 / 5. Număr voturi: 11

Nu sunt voturi până acum. Votează primul!


Da mai departe:

Autorii lunii

1 posts
Remus Boldea (născut în 1993, Motru) este absolvent al Facultății de Filosofie din București. În 2019 a participat la cursul…
View Posts →
1 posts
Daniel Timariu (n. 1972) este programator de profesie, iar din 2014 și scriitor de literatură SF & Fantasy. A publicat…
View Posts →
1 posts
Simona Sava s-a născut la Vaslui în 1985. În 2015 a absolvit masteratul de scenaristică la UNATC, cu două scurt…
View Posts →
f
1942 Amsterdam Ave NY (212) 862-3680 chapterone@qodeinteractive.com

    Free shipping
    for orders over 50%