1. Niciodată nu poți să știi ce anume din ce dezvălui despre tine poate să facă pe cineva să-și piardă interesul. Pe Diana o știam de mult timp. Am lucrat împreună la un proiect. Din cele câteva email-uri pe care le-am schimbat

M-am născut în ziua în care ultimul Teatru a fost dărâmat. Mama mi-a povestit de mai multe ori cum bunicul, un șofer de excavator foarte apreciat, a dat lovitura finală și cum din aceea uriașă movilă de moloz, lemn, fier,

Era rândul meu să duc mâncarea, așa că mă concentram pe ce aveam de făcut: să amestec mai întâi grișul cu ou, pentru găluște, apoi să fierb carnea, legumele, și la sfârșit să presor pe deasupra pătrunjelul tocat. Ascultam playlistul

Putea fi o zi obișnuită. Fără surprize. Ceva tern, așa cum îi place lui Max. Urăște surprizele, neprevăzutul. Îl scoate din minți tot ce nu e așa cum își imaginează că ar trebui să fie. Ăsta se enervează și dacă

“Hai să-i uităm cu generozitate pe cei care nu ne pot iubi.” Îmi vin în minte vorbele astea ca un blestem împlinit de câte ori alunec din tren, în gara prăfuită din Caracal. Traversele înnegrite de păcură fac scurtcircuit pe fluxul memoriei.

Băiețelul se ridică pe vîrfuri și privește pe geam, dar se vede doar pe el: sticla e neagră, lumina nu o străbate. Dinăuntrul mașinii, alt băiețel îl vede, însă. Pare foarte închis la culoare și Alex știe că nu poate

Aud soneria, mă ascund sub masă. Bună. Bună, dragă, ce te-ai gătit, dar tu, ei, așa stă ea prin casă, zice taică-miu. Mă lași, răspunde vară-mea, Crina, care tocmai o complimentase pe maică-mea. El e Alexandru, încântat, încântată, încântat. Vai,

Mă trezesc de dimineaţă cu foame. O foame puternică ce în curând se transferă din maţe în minte, în foame de bani. Îmi caut de lucru, nimeni nu angajează nimic. Mă plimb pe undeva prin Rahova, un angajator la care

Am tras cu AKM-ul, cu pistolul, am executat trageri toată noaptea. Am aruncat șapte grenade de mână, am folosit două sute treizeci şi cinci de gloanțe, la foc continuu, din poziția culcat, am tras și cu tunul, prin observare directă

Nea Vatră mi-a trântit poarta în nas, semn că nu-i loc de-ntors, că nu are chef de vorbă lungă:– Vii la schimb cu o undiță bună: băț drept de alun, nailon gros să țină măcar vreo cinci kile, cange cu