Mă trezesc de dimineaţă cu foame. O foame puternică ce în curând se transferă din maţe în minte, în foame de bani. Îmi caut de lucru, nimeni nu angajează nimic. Mă plimb pe undeva prin Rahova, un angajator la care

Nea Vatră mi-a trântit poarta în nas, semn că nu-i loc de-ntors, că nu are chef de vorbă lungă:– Vii la schimb cu o undiță bună: băț drept de alun, nailon gros să țină măcar vreo cinci kile, cange cu