Nu te supăra, frate

3.6
(69)

Nea Vatră mi-a trântit poarta în nas, semn că nu-i loc de-ntors, că nu are chef de vorbă lungă:
– Vii la schimb cu o undiță bună: băț drept de alun, nailon gros să țină măcar vreo cinci kile, cange cu cel puțin trei cârlige… Și mai vorbim.


M-am enervat rău de tot. Auzi tupeu la el, cange cu cel puțin trei cârlige! La cum arăta poarta pe care mi-o trântise în nas: trei pari și două scânduri, încăpea vaca prin gaură! Nici nu era în stare să aibă un acoperiș pe care să nu-l dovedească de fiecare dată ploaia și el voia nailon gros și băț drept de alun!

La început m-am și bucurat că am norocul să-l prind beat sâmbătă dimineața, că-l știam gospodar de treabă în asemenea situație, dar uite că băutura nu moaie întotdeauna inima omului. 
Am trecut dealul și m-am dus la Relu. A ieșit mă-sa și mi-a spus că e plecat cu calul la păscut și, dacă vreau să mă joc, s-o fac cu Iliuță ăla micu’, că s-așa-i singur, săracu’. Iliuță a și apărut pe gard, tot un zâmbet, dar numai poftă de jucat eu cu el nu găseam. Abia l-au primit la grădiniță, n-avea nici jumate de dinți în gură. L-am chemat totuși în drum, am așteptat să plece mă-sa și am stricat o vorbă cu el:
– Nu știi unde-i undița lu’ frate-tu?
Spre surpriza mea, a dat aprobator din cap.
– Da’ mergem la pește?

Drept să spun, m-am și speriat că vorbește.


M-am dus după el în curte până la un coteț, de după care a scos un băț lung de undiță.
Am luat și am inspectat lemnul, nu prea părea alun și, în plus, n-avea nici nailon, nici cârlig.
– Băi, Iliuță, tu vrei să mergi la pește doar cu bățul?
Cu asta l-am cam închis.
– Ce vrei ca să mi-l dai mie?
L-am luat așa repede, că nici nu știa ce să zică. Nici nu l-am mai lăsat să zică nimic:
– O cutie de creioane colorate aproape noi-nouțe vrei?
M-am dus acasă, am luat creioanele și am făcut schimbul cât ai zice pește.

Cu bățul pe spate, m-am îndreptat către Petrică.
– Mergem la pescuit? m-a întrebat el de departe, când m-a văzut.
– Ești prost, nu vezi că am numai un băț? Apoi, oricum, azi nu pot, am o treabă. Ce vrei să-ți dau pe trei metri de nailon din ăla gros de pe bobina lu’ tac-tu?
Petrică mi-a răspuns sec:
– Bățul ăsta de alun.
– Ești tu sigur că-i alun?
– Sigur-sigur.
– Nu pot să ți-l dau. Ce altceva?
– Clasorul cu timbre. 
Am crezut că înnebunesc. Putea să-mi ceară orice altceva decât bățul sau clasorul cu timbre. Dar, odată pornit la drum, cu s-o las baltă? Am fost, am luat clasorul, am bătut palma.

Cange cu trei ace aveau doar vreo câțiva oameni mari din sat. Nici nu mi-a trecut prin cap să mă milogesc la ei, că sigur nu-mi dădeau, ar fi fi făcut panaramă de mine. M-am întors acasă și am prins cu sârmă de cupru singurele două cârlige de pescuit pe care le aveam. Un soi de cange tot părea. Nici nu mai spun cât m-am chinuit cu asta. Începuse să cadă Soarele. 


M-am prezentat la poarta vai de ea a’ lu’ Nea Vatră și l-am strigat din toți rărunchii. Nu ieșea. Mi-am făcut curaj și am intrat în curte. Doar nu muncisem o zi întreagă degeaba. Când am auzit sforăiturile dinăuntru, am deschis ușa casei la fel de rablagită ca și poarta și am dat buzna. Nea Vatră dormea buștean. Am tras de el.
– Uite, nene, ți-am adus undița.
Nea Vatră a sărit direct în picioare, a luat bățul în mână, s-a uitat îndelung la el, apoi m-a întrebat năuc:
– A’ lu’ cui ești tu și ce cauți în casa mea?!
A trebuit să-i spun toată povestea de la capăt.
– Măi, băiete, ți-aș da zarurile și pe degeaba, că m-am lăsat de ochiu’ draculu’. Da’ le-am aruncat.
– Da’ dimineață mi-ai spus că vrei pe ele o undiță cu băț drept de alun, cu nailon gros de cinci kile și cange cu cel puțin trei ace.
– Dimineață eram beat. Pe altcineva din sat care să aibă zaruri nu mai știam. Așa că, de nervi, m-am dus țintă acasă, mi-am făcut două zaruri din miez de pâine și-am înțepat pe fiecare parte a lor câte șase puncte. Apoi – se înserase bine deja – am desfăcut tabla, am pus toți pionii la locul lor și am început să joc singur Nu te supăra, frate. Și-mi tot cădea șase-șase.

Ți-a plăcut această povestire?

Apasă pe una din stele pentru a vota.

Scor 3.6 / 5. Număr voturi: 69

Nu sunt voturi până acum. Votează primul!

Da mai departe:

n. 28 martie 1974, Doroscani – Iasi), prozator si scenarist iesean. Absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” Iasi (1998). Membru fondator al FILIT – Festivalul International de Literatura si Traducere Iasi. Scenarist al scurtmetrajului Lampa cu caciula (2006, in regia lui Radu Jude, cistigator al festivalului Sundance, SUA, pentru cel mai bun scurtmetraj). Coscenarist al mediumetrajului O umbra de nor… (2014, in regia lui Radu Jude; premiera la Cannes) si al lungmetrajului Aferim! (2015, in regia lui Radu Jude; Ursul de Argint la Berlinale, nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film pentru cel mai bun scenariu din 2015, Premiul Gopo pentru cel mai bun scenariu, 2016). A debutat editorial in 2000, cu un volum de povestiri: Cuiburi de visc (Outopos, Iasi). A mai publicat romanele Ce se stie despre ursul panda (Polirom, 2003), Trimisul nostru special (Polirom, 2005, 2014) si Amortire (Polirom, 2013), volumele de povestiri Lampa cu caciula (Polirom, 2009) si Intamplari si personaje (Polirom, 2015) si cartea pentru copii Puiul de balaur, puiul de zmeu si puiul de om (Cartier, 2019). Cartile sale sunt traduse si publicate in 10 limbi. Ultimul roman Noapte plec, noaptea mă-ntorc a apărut la Polirom în 2021.

f
1942 Amsterdam Ave NY (212) 862-3680 chapterone@qodeinteractive.com

    Free shipping
    for orders over 50%