Călca cu grijă prin mocirla năclăită ce acum câteva ore fusese un strat subțire, dar aproape perfect, de zăpadă. Își aminti cum toate canalele de știri prezentau imagini aproape apocaliptice cu un Tokyo nins și zeci de oameni speriați de

Voiau să vină în România să adopte un copil. Erau anii ’90, când toată lumea venea în România ca să adopte un copil. Orfelinatele erau pline ca închisorile azi. Condițiile însă mai proaste. Fetița era o țigăncușă cu ochi mari și

Aplicația îi afișează o comandă scurtă, de 12 lei: Camelia vrea să meargă din bulevardul Unirii până la hotelul Bon Ton. Ar ajunge la adresa Cameliei în trei minute. Acceptă comanda. Pornește motorul, răsucește volanul cu gesturi largi, liniștite, curbă ușoară