„Eram şi noi acolo. Aşteptasem împreună cu băneasa sfârşitul luptei. Adusesem şi noi în căruţe de‑ale gurii şi cofe pline cu apă. Le vedeam tristeţea din ochi, umerii lăsaţi, picioarele târâte. Se lăsase linişte, uneori puteam auzi pe câte unul

Îi citesc fiică-mii povești. Păi nu așa a zis Einstein? „Dacă vreți să creșteți copii inteligenți, citiți-le povești!”. Bine, sfatul maestrului e ușor desuet, că acum au copiii povești câte vor, pe mulțimea de canale TV – dar nu este

Rușine. Ăsta e cuvântul. Shame. Mă simt jupuit de piele, dat cu sare și expus în piața orașului, să mă scuipe toți oamenii, înainte de-a mă lapida. De la nemilosul „Nu mai e nimeni acasă” al Sabinei Yamamoto nu m-am