Ploicica
Timp de lectură aprox. 12 minute -Uțule… Hai, scoală… Vocea bunicii, blândă și caldă, reușea să îl trezească în fiecare dimineață cu aceleași trei vorbe. Nu-i plăcea să se scoale dimineața și ar fi făcut orice să amâne momentul deschisului ochilor. Știa
Vocile Marulei
„Eram şi noi acolo. Aşteptasem împreună cu băneasa sfârşitul luptei. Adusesem şi noi în căruţe de‑ale gurii şi cofe pline cu apă. Le vedeam tristeţea din ochi, umerii lăsaţi, picioarele târâte. Se lăsase linişte, uneori puteam auzi pe câte unul
Țepe
Durata de lectură aprox. 13 minute Doru e administratorul de rețea de la noi din școală. O școală generală din Tractoru’. Pe el l-au trimis fetele după tortul comandat pentru directoarea cea nouă și trebuia neapărat să ajungă înapoi până la
Ultimul tabu
Îi citesc fiică-mii povești. Păi nu așa a zis Einstein? „Dacă vreți să creșteți copii inteligenți, citiți-le povești!”. Bine, sfatul maestrului e ușor desuet, că acum au copiii povești câte vor, pe mulțimea de canale TV – dar nu este
Priveghiul
Timp de lectură aprox. 14 minute Mergea cu pași mari, soldățești, pe Calea Șerban Vodă. Traficul firav din acea dimineață de duminică și vântul tăios o făcură să se gândească cu jind la patul pe care îl lăsase în dezordine. Din
Copilul de aur
Rușine. Ăsta e cuvântul. Shame. Mă simt jupuit de piele, dat cu sare și expus în piața orașului, să mă scuipe toți oamenii, înainte de-a mă lapida. De la nemilosul „Nu mai e nimeni acasă” al Sabinei Yamamoto nu m-am
Mulțumesc, domnule Bergson!
Timp de lectură aprox. 14 minute Uitasem de fotografia asta. Eram uimită că rezistase în ciuda faptului că ai mei o adăugaseră acelor chestii tabu din viața lor față de care se simțeau obligați, în cumsecădenia lor, să păstreze distanța. Îmi
